RO – INFORMATION

Începând cu 1 ianuarie 2015 sunt supuse obligativităţii declaraţiei activităţile ce implică transport rutier, privind

1) importul dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene pe teritoriul Ungariei a mărfurilor achiziţionate sauintroduse în alte scopuri,

2) comercializarea de produse de pe teritoriul Ungariei spre alt stat membru al Uniunii Europene sau exportul destinat altor scopuri, respectiv

3) prima comercializare, dar nu către utilizatorul final, în circuitul comercial autohton, a produsului supus obligativităţii taxelor, în măsura în care transportul acestuia este efectuat cu un autovehicul supus regimului taxei de drum (adică autovehicul cu masa totală maxim admisă de peste 3,5 tone).

În cazul transportului de produse care prezintă factor de risc, în anumite cazuri obligativitatea depunerii declaraţiei persistă, chiar dacă acestea nu sunt transportate cu autovehicule supuse regimului taxei de drum (vehicule cu masa totală mai mică de 3,5 tone).

Obligativitatea depunerii declaraţiei revine în sarcina părţii obligate, atât în cazul transportului rutier efectuat cu un vehicul supus regimului taxei de drum, cât în cazul transportului cu un vehicul care nu se supune regimului taxei de drum, în cazul depăşirii anumitor limite cantitative şi valorice.

Începând cu data de 1 ianuarie 2015 activităţile de mai sus vor putea fi efectuate exclusiv de către acei contribuabili, care dispun de număr valabil de identificare în Sistemul Electronic de Control al Traficului Rutier de Mărfuri / Elektronikus Közúti Áruforgalom Ellenőrző Rendszer / (denumit în continuare: EKAER).

IMPORTANT de evidenţiat, că obligativitatea declaraţiei revine

– în cazul de la punctul 1) destinatarului, respectiv părţii care preia marfa;
– în cazul de la punctul 2) expeditorului sau părţii care încarcă marfa;
– în cazul de la punctul 3) expeditorului.

Numărul EKAER identifică unitatea de produs transportată cu un autovehiculul, în felul următor: numărul EKAER marchează acea unitate de produs (încărcătură), care

– este transportată cu acelaşi autovehicul,
– către un punct de preluare definit,
– către un singur beneficiar (dacă are loc mutarea propriilor mărfurilor, atunci proprietarul produsului, iar dacă are loc prin contractare de servicii, atunci destinatarul)
– în cursul rulării autovehiculului pentru o singură ocazie pe acest traseu.

Unui număr EKAER îi pot aparţine tipuri de produse identificate cu mai multe coduri tarifare vamale. 

Pe durata valabilităţii de 15 zile a numărului de identificare EKAER anumite date pot fi modificate în multiple rânduri, însă în cursul controlului efectuat de autoritatea de impozitare a statului şi cea vamală la numărul de identificare EKAER în cauză trebuie să figureze date reale, fapt ce intră în responsabilitatea părţii supuse depunerii declaraţiei.

Partea obligată depunerii declaraţiei este obligată să pună numărul EKAER la dispoziţia părţii care efectuează transportul sau părţii care organizează transportul pentru ca, în cursul controlului efectuat de autorităţi şi această persoană să dispună de număr de identificare. „Punerea la dispoziţiei” nu are o regulă impusă, aceasta putând fi realizată prin comunicarea – prin orice mijloace – către transportator.

Noile reglementări privind efectuarea controalelor prevăzute în Legea privind normele de impozitare, asigură posibilitatea instituirii de noi măsuri de către controlorii din cadrul autorităţii de impozitare a statului şi cea vamală, care procedează la faţa locului. Având în vedere că produsul în cantitate comercială aflat în proprietatea subiectului supus regimului taxei pe valoare adăugată poate fi transportat doar în posesia documentelor care să certifice în mod credibil originea produsului (în mod special foaie de parcurs, factură), controlorul poate obliga persoana care efectuează transportul la depunerea declaraţiei privind

– proprietarul produsului,
– privind originea produsului, respectiv
– îl poate soma să prezinte documentele care să certifice dreptul de proprietate. 

În afara celor de mai sus în cursul controlului şi ceilalţi transportatori, destinatarul, persoana care preia şi expeditorul vizaţi în cauză pot fi somaţi la depunerea declaraţiei privind

– denumirea, cantitatea produsului transportat,
– denumirea, numărul de înmatriculare al mijlocului de transport,
– adresa de preluare, descărcare a produsului,
– numărul EKAER, respectiv
– în măsura în care adresa de descărcare nu reprezintă sediul, punctul de lucru, filiala subiectului supus obligativităţii taxei pe valoare adăugată, atunci cu privire la statutul juridic al utilizării imobilului respectiv. 

În vederea asigurării identităţii produsului – cu excepţia animalelor vii, respectiv a produselor uşor perisabile – autoritatea de impozitare de stat şi cea vamală poate aplica sigiliul autorităţii pe mijlocul de transport (sigiliu colete sau sigiliu spaţiu de încărcare a mărfurilor)

– în măsura în care factorii de risc motivează acest lucru – în mod special natura încărcăturii, transportul şi locul de destinaţie, respectiv lipsa concordanţei dintre cantitatea produsului transportat şi tipul autovehiculului, procedură de executare aflată în curs, activitate comercială comunitară efectuată în lipsa unui cod fiscal comunitar, precizarea unui punct de lucru nedeclarat drept punct de descărcare –
– în cazul în care subiectul în cauză, care se supune obligativităţii regimului taxei pe valoare adăugată, refuză depunerea declaraţiei. 

Vă atrag atenţia că îndepărtarea neautorizată a sigilului autorităţii, deteriorarea acestuia, deschiderea coletului sigilat, respectiv a spaţiului destinat mărfurilor, în temeiul articolului 287 din Legea C din anul 2012 se califică drept infracţiune de îndepărtare a sigilului.

În cazul neîndeplinirii obligativităţii depunerii declaraţiei ce rezultă din activitatea de transport rutier, respectiv îndeplinirea obligativităţii depunerii declaraţiei în mod eronat, cu conţinut de date false sau cu lipsuri, au drept consecinţă legală faptul că, produsul nedeclarat se califică a fi fără origine dovedită, iar autoritatea de impozitare de stat şi cea vamală poate dispune amendă pentru omisiune în valoare de până la 40% din valoarea produsului nedeclarat.

În cazul neîndeplinirii obligativităţii depunerii declaraţiei, respectiv îndeplinirea obligativităţii depunerii declaraţiei în mod eronat, cu conţinut de date false sau cu lipsuri, în ceea ce priveşte sancţiunea amenzii pentru omisiune – cu excepţia cazurilor privind mărfurile perisabile şi animalele vii – marfa cu origine nedovedită poate fi pusă sub sechestru până în limita sumei amenzii dispuse, cu privire la care fapt autoritatea de impozitare de stat şi cea vamală dispune în hotărârea prin care s-a dispus amendarea. Privitor la punerea sub sechestru va fi întocmit un proces verbal, bunurile puse sub sechestru putând fi sigilate şi dispusă transportarea lor în altă locaţie. Hotărârea privind dispunerea amenzii pentru omisiune autoritatea de impozitare de stat sau cea vamală o aduce la cunoştinţa contribuabilului prezent la faţa locului, sau reprezentantului, împuternicitului, angajatului acestuia, iar din momentul aducerii la cunoştinţă hotărârea poate fi pusă în executare, indiferent de recurs.

Consecinţele legale de mai sus – cu excepţia cazului în care sigilul autorităţii este îndepărtat în mod neautorizat – autoritatea de impozitare de stat şi cea vamală le va aplica prima oară începând din data de 1 februarie 2015.

EnglishSlovakiaGermanRomania